Cine poate face acest lucru? Chiar avem nevoie să ne fie rupte lanțurile? Despre ce lanțuri e vorba? Noi suntem oameni morali, nu suntem în închisoare. Dacă am fi sinceri și ne-am lua un timp în care să privim doar la noi înșine ( ceea ce nu prea ne facem timp, dar dacă…). Atunci ne-am dat seama că există unele lucruri de care nu putem scăpa când vrem noi. De exemplu unora le e groază să vorbească în public, alții să stea singuri într-o casă fie și numai pentru o noapte, altora să călătorească în locuri necunoscute, altora să fie sociabili. Uneori ne uităm la alte persoane și ne dorim să fim ca ele, să avem libertatea de a ne exprima , nefiind îngrădiți de prejudecățile celor din jurul nostru. Tind să cred că majoritatea, dacă nu toți am dori să schimbăm ceva în lumea aceasta. Fiecare are visul său propriu și metodă pentru a face acest lucru. Din nefericire există un dar și un dacă. E minunat tot ceea ce îmi doresc să fac, dar realitatea e alta. Dacă aș avea abilitățile acelui vorbitor, dacă as putea să mă exprim ca acea scriitoare. Normal ei sunt renumiți de aceea lumea îi ascultă. Pe mine nimeni nu m-ar asculta. De ce nu? De ce te vezi atât de inferior?
V-ați prins? Lanțurile sunt cele care ne opresc. Lanțuri de frică, necredință, mânie, neiertare, ură față de sine și de aproapele tău, poate chiar de boală.
Vestea bună e că Isus poate să rupă orice lanț.
La un moment dat în viața mea am făcut cunoștință cu frica. Până atunci am mai avut frici, dar niciodată nu am ajuns să fiu stăpânită de ea ca în acel moment. Îmi era frică de o persoană, de faptul că se folosea de mine, mă manipula . Nu puteam deloc să îmi spun punctul de vedere căci aceasta însemna pierderea slujbei într-un loc în care nu cunoșteam pe nimeni, nu știam la cine să apelez pentru ajutor. Eram tot timpul sub stres, mâncam nesănătos, dormeam puțin. După ceva timp cei din biserica pe care o frecventam au observat că nu eram bine. Ei au început să se roage pentru mine, să mă sfătuiască ce să fac punându-mi în față opțiunile lor. Într-o dimineață m-am trezit cu gândul că am de ales între două variante. Fiecare variantă era grea pentru mine, dar am ales aceea care îmi reda pacea. Nu a fost ușor, dar Dumnezeu a fost cu mine. El m-a făcut conștientă că am puterea de a alege să fiu liberă sau legată. Am ales libertatea și de atunci am avut un nou avânt pentru viață.
Isus e singurul ce ne poate elibera. Vrem noi cu adevărat acest lucru?
