Fă o diferență!

Uneori credem că ceilalți trebuie să se schimbe, să reacționeze cum am dori noi, să gândească ce gândim noi. Dacă vezi că ceva nu e în regulă cu cei din jur, sau așa ți se pare.. .ți-ai dat seama că ești diferit. E un lucru bun, poate de multe ori chiar ne lăudăm cu aceasta, dar uităm că avem și o responsabilitate pentru aceasta. Trebuie să trecem la acțiune, să începem să trăim versetul ,, Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel.”  Folosiți-vă creativitatea.

Dacă ai impresia că ceilalți nu sunt sociabili, ce ar fi să iei tu inițiativa? Te-ai gândit că poate ei cred același lucru despre tine?

Dacă ți se pare că ceilalți nu sunt politicoși, de ce să nu te dai pe tine exemplu?

Dacă nu îți place să vezi tot timpul oameni cu frunțile încruntate, sau triști, de ce nu afișezi acel zâmbet la toți, pe care îl aștepți?

Dacă chiar crezi că ești o persoană unică, creată de Dumnezeu, dovedește asta fiind unic oriunde mergi și orice faci. Vei vedea că exemplul tău va fi urmat !

 

Desperate of God

te

When I have my worst or best days of my life I realize how much I need God. I want Him  to rejoice or cry with me. I always want Him to be with me.

I am tired of nice programs at church, of people who talk about God or sing about Him. I need God. I need His presence every day, every second. I know that my life without Jesus is a mess, is not deserve to be lived.

I do not need Him to give me something. I want just to be in His presence. I want to feel His love, to see His glory. I want to be full of Him.

What about you? Do you want Jesus just to help you financially, heal you or to fulfil your dreams?

Do you want His gifts more than Him?

Who wants Him?

Which heart is longing every day for His presence?

Breaking the chains

 

Cine poate face acest lucru? Chiar avem nevoie să ne fie rupte lanțurile? Despre ce lanțuri e vorba? Noi suntem oameni morali, nu suntem în închisoare. Dacă am fi sinceri și ne-am lua un timp în care să privim doar la noi înșine ( ceea ce nu prea ne facem timp, dar dacă…). Atunci ne-am dat seama că există unele lucruri de care nu putem scăpa când vrem noi. De exemplu unora le e groază să vorbească în public, alții să stea singuri într-o casă fie și numai pentru o noapte, altora să călătorească în locuri necunoscute, altora să fie sociabili. Uneori ne uităm la alte persoane și ne dorim să fim ca ele, să avem libertatea de a ne exprima , nefiind îngrădiți de prejudecățile celor din jurul nostru. Tind să cred că majoritatea, dacă nu toți am dori să schimbăm ceva în lumea aceasta. Fiecare are visul său propriu și metodă pentru a face acest lucru. Din nefericire există un dar și un dacă. E minunat tot ceea ce îmi doresc să fac, dar realitatea e alta. Dacă aș avea abilitățile acelui vorbitor, dacă as putea să mă exprim ca acea scriitoare. Normal ei sunt renumiți de aceea lumea îi ascultă. Pe mine nimeni nu m-ar asculta. De ce nu? De ce te vezi atât de inferior?

V-ați prins? Lanțurile sunt cele care ne opresc. Lanțuri de frică, necredință, mânie, neiertare, ură față de sine și de aproapele tău, poate chiar de boală.

Vestea bună e că Isus poate să rupă orice lanț.

La un moment dat în viața mea am făcut cunoștință cu frica. Până atunci am mai avut frici, dar niciodată nu am ajuns să fiu stăpânită de ea ca în acel moment. Îmi era frică de o persoană, de faptul că se folosea de mine, mă manipula . Nu puteam deloc să îmi spun punctul de vedere căci aceasta însemna pierderea slujbei într-un loc în care nu cunoșteam pe nimeni, nu știam la cine să apelez pentru ajutor. Eram tot timpul sub stres, mâncam nesănătos, dormeam puțin. După ceva timp cei din biserica pe care o frecventam  au observat că nu eram bine. Ei au început să se roage pentru mine, să mă sfătuiască ce să fac punându-mi în față opțiunile lor. Într-o dimineață m-am trezit cu gândul că am de ales între două variante. Fiecare variantă era grea pentru mine, dar am ales aceea  care îmi reda pacea. Nu a fost ușor, dar Dumnezeu a fost cu mine. El m-a făcut conștientă că am puterea de a alege să fiu liberă sau legată. Am ales libertatea și de atunci am avut un nou avânt pentru viață.

Isus e singurul ce ne poate elibera. Vrem noi cu adevărat acest lucru?

 

 

Breaking the chains

 

Cine poate face acest lucru? Chiar avem nevoie să ne fie rupte lanțurile? Despre ce lanțuri e vorba? Noi suntem oameni morali, nu suntem în închisoare. Dacă am fi sinceri și ne-am lua un timp în care să privim doar la noi înșine ( ceea ce nu prea ne facem timp, dar dacă…). Atunci ne-am dat seama că există unele lucruri de care nu putem scăpa când vrem noi. De exemplu unora le e groază să vorbească în public, alții să stea singuri într-o casă fie și numai pentru o noapte, altora să călătorească în locuri necunoscute, altora să fie sociabili. Uneori ne uităm la alte persoane și ne dorim să fim ca ele, să avem libertatea de a ne exprima , nefiind îngrădiți de prejudecățile celor din jurul nostru. Tind să cred că majoritatea, dacă nu toți am dori să schimbăm ceva în lumea aceasta. Fiecare are visul său propriu și metodă pentru a face acest lucru. Din nefericire există un dar și un dacă. E minunat tot ceea ce îmi doresc să fac, dar realitatea e alta. Dacă aș avea abilitățile acelui vorbitor, dacă as putea să mă exprim ca acea scriitoare. Normal ei sunt renumiți de aceea lumea îi ascultă. Pe mine nimeni nu m-ar asculta. De ce nu? De ce te vezi atât de inferior?

V-ați prins? Lanțurile sunt cele care ne opresc. Lanțuri de frică, necredință, mânie, neiertare, ură față de sine și de aproapele tău, poate chiar de boală.

Vestea bună e că Isus poate să rupă orice lanț.

La un moment dat în viața mea am făcut cunoștință cu frica. Până atunci am mai avut frici, dar niciodată nu am ajuns să fiu stăpânită de ea ca în acel moment. Îmi era frică de o persoană, de faptul că se folosea de mine, mă manipula . Nu puteam deloc să îmi spun punctul de vedere căci aceasta însemna pierderea slujbei într-un loc în care nu cunoșteam pe nimeni, nu știam la cine să apelez pentru ajutor. Eram tot timpul sub stres, mâncam nesănătos, dormeam puțin. După ceva timp cei din biserica pe care o frecventam  au observat că nu eram bine. Ei au început să se roage pentru mine, să mă sfătuiască ce să fac punându-mi în față opțiunile lor. Într-o dimineață m-am trezit cu gândul că am de ales între două variante. Fiecare variantă era grea pentru mine, dar am ales aceea  care îmi reda pacea. Nu a fost ușor, dar Dumnezeu a fost cu mine. El m-a făcut conștientă că am puterea de a alege să fiu liberă sau legată. Am ales libertatea și de atunci am avut un nou avânt pentru viață.

Isus e singurul ce ne poate elibera. Vrem noi cu adevărat acest lucru?

 

 

Crezând dincolo de ceea ce vedem…

  Este ușor să crezi când totul merge bine, când cei din jurul tău te apreciază, te susțin.  Atunci îți spui că Dumnezeu poate face totul. Ba  mai mult ești uimit de necredința celor ce trec prin anumite situații dificile și încerci să îi convingi că ar trebui să creadă în Dumnezeu. E ușor să dai lecții altora, poate chiar să-i consiliezi, dar dacă tu nu ai gustat măcar puțin din ceea ce înseamnă cu adevărat suferință, e mai bine să taci. Nu vorbi când nu știi despre ce e vorba, nu fii ca prietenii lui Iov deoarece  într-o zi  vei da socoteală înaintea lui Dumnezeu.

  Fii un exemplu când treci prin probleme.  Atunci lasă să se vadă credința ta. Oamenii vor fi uimiți de încrederea ta în Dumnezeu și vor dori și ei să Îl cunoască. Ați întâlnit vreodată oameni care parcă sunt mai plini de bucurie și viață când normal din punct de vedere omenesc ar fi să își plângă necazul? Ați văzut persoane care ultimii lor bani pe care îi au să îi dea lui Dumnezeu?  V-ați imaginat vreodată o asemenea încredere în Isus?  Există  și cunosc astfel de oameni.  Vestea bună e că poți fi și tu un asemenea erou al credinței. Cum? Crezând pe cuvânt Scriptura. Dacă Domnul ți-a promis ceva prin Cuvântul Său crede și nu te îndoi deloc. Vei primi pace și bucurie în inimă. În plus Dumnezeu va fi mișcat de credința ta și va intra în acțiune.

Tânjind după mai mult…

Există momente în viață când realizăm că succesele noastre nu ne fac să ne simțim împliniți. Ne-am imaginat că dacă o să avem mașina, casa, relația, locul de muncă dorit o să fim împliniți. O dată cu trecerea anilor ne dăm seama că parcă am trecut pe lângă viață și nu prin ea.

Probabil ați auzit de la alții că acel gol nu poate fi umplut doar de Dumnezeu. Sunt de acord. Întrebarea care mi-o pun e că acei oameni care merg la biserică în fiecare duminică, care încearcă să respecte cu sfințenie tradiția, poate chiar fac unele pomeni nu arată tocmai împliniți. Oare de ce?

 Nu e de ajuns să aparții de o denominațiune, să fii moral, să ai un nume bun? Sunt bune aceste lucruri pentru o imagine bună, dar oare te împlinesc?  Nu e ciudat că oamenii se bucură mai mult dacă Dumnezeu le ascultă rugăciunile, decât de faptul că se află în prezența Sa? Pentru ei sunt mai importante darurile decât Dătătorul. Oare nu ne aflăm și noi în această mulțime?

Când a fost ultima dată când ai stat în prezența Sa, dorindu-L doar pe El?

Lucrul după care tânjim fiecare e prezența Creatorului.  Acolo te simți cu adevărat cine ești, acolo poți fi transformat în ceea ce trebuie să fii. Caută să stai în prezența Sa, viața ta va fi schimbată.

libertate

Liber?

Cine nu își dorește asta cu adevărat?

  Avem zile libere, libertatea de a alege profesia spre care vrem să ne îndreptăm. Dar suntem noi cu adevărat liberi?

  Îmi amintesc când eram mică știam să visez la ceea ce îmi doream să schimb, să devin. Trăiam într-o lume în care credeam că totul e posibil. Credeam că pot să înving balaurii vieții mele. Eram sigură că în final binele va câștiga. Eram liberă în visurile mele, desprinsă de realitate. Oare cum poți fi liber într-o lume reală? Parcă toți te constrâng să faci anumite lucruri, să iei anumite decizii, poate chiar profesia ta e o împlinire a visului unui cunoscut? Lucrezi pentru că ai nevoie de bani, nu pentru că tu ți-ai dorit să lucrezi în acel domeniu. Viața de multe ori e crudă. Vestea bună e că poți fi liber chiar dacă pe moment nu faci ceea ce ți-ai dorit, chiar dacă trebuie să plătești anumite taxe, chiar dacă circumstanțele nu îți sunt favorabile. Poți fi liber într-o lume dependentă, legată, fară speranță. Depinde de tine, de ceea ce alegi.

  Libertatea adevărată o poți găsi doar în Isus. El e cel ce te poate dezlega de tot, El e cel ce a plătit prețul ca să nu mai fii sclavul diavolului, ci fiu al Lui. Cine crezi că ar fi murit pentru tine pe cruce ca tu să fii liber? Crezi că meritai? Amintește-ți câte lucruri ai făcut împotriva Lui. Totuși Isus a murit pentru noi, în ciuda dezgustului pe care păcatul din noi i-L producea.

  Nu poți fi liber fără Cristos. Nu poți fi liber fără să te supui voii Sale. Dacă vrei libertate alege-L pe El!

Nu te da bătut

  În viață există suișuri și coborâșuri. Uneori trebuie să renunțăm la multe pentru a obține un anumit lucru, alteori nu. Lucrul din cauza căruia ai renunțat la multe o să îl apreciezi mai mult. Deci pentru a avea ceea ce ne dorim cu adevărat e nevoie de sacrificiu și perseverență. Cu cât ai țeluri mai înalte încercâd să fii deasupra mediocrității, cu atât va trebui să muncești mai mult, să renunți la mai mult. Uneori e greu , vrei să renunți, dar dacă crezi că pentru acel vis ai fost făcut, nu da înapoi. Precum o mamă care este în durerile travaliului își spune că niciodată nu o să mai aibă copii, dar când ține bebelușul în brațe uită toată durerea, tot așa și noi avem de trecut prin anumite procese dureroase pentru ca la sfârșit să putem spune ,, S-a meritat.”

Orice proces e greu mai ales dacă distanța de timp dintre start și destinație e lung. Perseverența și ațintirea privirii asupra finalului te vor ajuta să ajungi acolo. Imaginează-ți satisfacția, bucuria, încrederea pe care o vei primi atunci când vei vedea că ai reușit.

,, Învingătorii nu renunță, iar cei care renunță nu ajung învingători.” Aristotel

Bucurie

,, Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, și de aceea suntem plini de BUCURIE.” Psalmul 126:3

Bucuria este o stare pe care toți ne-o dorim.  De multe ori îi invidiem pe cei din jurul nostru căci par atât de fericiți. Ca și ei, noi purtăm deseori măști care tot timpul au o față zâmbitoare.  Oare ce se ascunde în spatele acelei măști?  E aceeași stare de spirit pe care o evidențiază masca? Ați observat că unele persoane au riduri între ochi de prea multă încruntare, iar altele riduri în jurul ochilor sau gurii care ne spune că aceea persoană mai mult zâmbește decât se încruntă?

Există o diferență între fericire și bucurie.  Suntem fericiți când o dorință ni s-a împlinit, când ceva pozitiv a apărut în viața noastră.  Bucuria, în schimb, nu depinde de împrejurări.  Ea există sau nu,  în viața cuiva. Este o roadă a Duhului. Bucuria vine în urma cunoașterii identității noastre în Cristos. Știind ceea ce suntem prin harul Său, ceea ce a făcut El pentru noi, nu poți fii trist. Te bucuri atât de mult în adâncul ființei tale, încât aceea bucurie explodează, fiind ca o aură în jurul ființei tale.

Cum arată o persoană bucuroasă?

Nu trebuie să aibă tot timpul zâmbetul pe buze, dar știe să ofere unul. Nu e tot timpul glumeață, dar știe să spună o vorbă bună care să îți aducă zâmbetul pe buze.  Nu tot timpul câștigă, dar când falimentează e tot senină. Mai presus de toate nu îți va spune câte a făcut el pentru a ajunge în aceea stare, ci câte a făcut Dumnezeu pentru  el.  E o persoană căreia nu îi e teamă să se laude cu Dumnezeul său.